Cangurul - Animalul marsupial specific Australiei

  Numele stiintific corespunzator pentru cangur este "macropods", care se traduce prin "picior lung". Exista mai multe specii de canguri - cangurul rosu (cea mai cunoscuta specie), cangurul de copac si altele. Se intalneste in Australia sau in insulele apropiate, in zone uscate, desertice. Pentru a evita soarele puternic din timpul zilei se adaposteste la umbra copacilor sau in locuri asemanatoare.
   Deplasarea se face prin sarituri sustinute de membrele posterioare puternice si lungi. Poate sari peste 12 metri iar viteza sa de deplasare poate atinge 74 de km/ora. Chiar si cand inoata, isi misca picioarele in acelasi timp.
   Cand viteza acestei topaieli creste intra in actiune coada cangurului, care foloseste la pastrarea echilibrului, dar are si rolul unui al cincilea picior intr-o deplasare normala. Aceasta este deasa si lunga, folosindu-i, de asemenea, si cand se odihneste, costituind, impreuna cu picioarele din spate, baza sprijinirii si mentinerii echilibrului.
   Culoarea blanii este de diferite culori (maro, rosie, neagra sau gri), in functie de specia din care fac parte. La cele mai multe specii blana de pe picioare este alba.
   Cangurul poate atinge 1 metru si jumatate inaltime, iar coada poate avea pana la 1 metru lungime. Greutatea ajunge la aproximativ 90 de kilograme. De regula se intalnesc in grupuri familale, dar exista si specii care prefera sa traiasca singure.
   Specific pentru aceste animale este faptul ca ele isi poarta puii in marsupiu pana cand cresc suficient de mult pentru a se putea deplasa. La nastere acesti pui masoara circa 1,5 cm, fiind mai neajutorati decat "puii" nou-nascuti umani. Mai mici decat degetul mare al mainii si orbi, puii cangurului se tarasc (avand ca ghid mirosul specific al mamei) prin blana cangurului pana in marsupiu. Aici se aseaza la mamelonul mamei care se umfla in gura lui, mentinandu-l astfel in interiorul marsupiului. Pana ala 4 luni acesti pui nu vad, pentru ca au ochii inchisi, iar de la 3 luni incepe sa le apara blana. In aceste conditii, vor iesi din marsupiul mamei abia dupa 6-8 luni de viata.
Hrana principala a cangurului o constituie iarba.


   SURSA 02
 
   Cangurii sunt mamifere marsupiale specifice Australiei.
   Descrierea speciei
   Cangurii sunt mamifere de mărime medie şi moderat mare, având înălţimea de la 0,9 m până la 3 m şi masa de la 3 kg până la 100 kg, în funcţie de specie şi de sex. Ei sunt animale plantigrade. Mai sunt denumiţi macropozi, care înseamnă picior mare. Din cauza dimensiunilor picioarelor, locomoţia lor nu este ca la celelalte mamifere. Astfel, ei folosesc sincronizat ambele membre inferioare pentru a parcurge o distanţă terestră. Culoarea blănii cangurilor poate fi de mai multe culori în dependenţă de specie: cenuşie, brună, brună-roşietică, brună-gălbuie, albăstră-deschisă sau neagră. Cangurii au o acuitate vizuală şi auditivă foarte ridicată.
   Etimologie
   Când englezii au ajuns în Australia au văzut un animal ciudat ce sărea. Au întrebat băştinaşii prin semne, care este numele animalului. Răspunsul primit a fost "Kan-ghu-ru", iar colonizatorii au luat ca atare denumirea, crezând că aşa se numeşte marsupialul. După mult timp cercetătorii au constatat că, de fapt, cuvântul însemna:"Nu inteleg!".
   Reproducerea
   Sezonul de imperechere la canguri are loc de obicei în timpul anotimpului ploios.
La nastere puiul este incomplet dezvoltat; el este mic, golas, fara ochi si urechi, cu membrele nedezvoltate. Mama il ia cu gura si il introduce in punga abdominala numita marsupiu, de unde si denumirea grupului de animale marsupiale. Buzele puiului concresc cu mamelonul mamei si astfel laptele se scurge direct in gura lui; el ramane prins de mamelon pana la dezvoltarea completa, care are loc dupa 8 luni, cand paraseste punga hranindu-se singur. In punga se intoarce numai in caz de primejdie.
   Nutriţia
   Cangurii sunt animale erbivore rumegătoare,deci mananca plante si ierburi.
   Arealul de răspândire
   Cangurii pot fi găsiţi în Australia, Tasmania şi Noua Guinee.
   Statutul de conservare
   Până la venirea europenilor în Australia, erau 53 de specii de canguri, iar de atunci au dispărut 8 specii, astăzi existând numai 45 de specii. Iar multe din speciile actuale de canguri se află într-un anumit grad de risc.In Australia traiesc in centrul tarii dar si pe langa orasele din vest.
   Comportamentul
   Cangurul este un animal de multe ori prietenos,dar in majoritatea timpului devine agresiv cand vine vorba sa-si apere puii, sa ocupe teritoriul,sau sa se reproduca.
   Clasificarea
   Cangurii se clasifică după mărimea lor, aceştia putând să difere de culoare, vârstă şi mediul din care este înconjurat. Acesta are culoare asemănătoare locului unde trăieşte (mediul). Se clasifică uşor, uneori chiar şi după coadă. Este considerat un animal marsupial şi este superior ornitorincului, pentru că acesta naşte puii incomplet dezvoltaţi, care rămân până la vârsta de 8 luni prinşi de mamelă. Acesta se întoarce doar în cazuri de primejdie şi de urgenţă în marsupiul femeii. 


   SURSA 03
 
   Familia cangurilor ierbivori (Macropodidae) este reprezentata de mamifere marsupiale care sar si se hranesc cu iarba. Acestea sunt caracterizate nu atat prin de ntitie, cat prin aspectul lor foarte caracteristic: corpul creste in grosime dinainte inspre inapoi, partea cea mai dezvoltata fiind cea lombara. Membrele posterioare sunt foarte lungi, in raport cu cele anterioare, care sunt mult mai scurte, coada este masiva si grea, actionand ca o contragreutate atunci cand se deplaseaza in viteza si permitand animalului sa inainteze prin salturi.
   Patria acestor animale saritoare este Australia, dar pot fi intalniti si in Guineea sau in America de Sud. Intinderile mari, bogate in graminee, constituie locul de viata preferat. Familia cangurilor este numeroasa, cuprinzand aproximativ 60 de rase diferite, denumite laolalta macropode - „picioare lungi”. Cele mai multe specii sunt diurne, cangurii nocturni fiind, cu precadere, cei de dimensiuni mici (cel mai mic macropod este cangurul sobolan, cu o dimensiune cuprinsa intre 38 si 52 cm. si o greutate de pana la un kilogram). Auzul lor fin le permite sa simta din vreme dusmanii (cainii dingo, de obicei) si sa o ia la fuga, facand salturi mari. Pe teren plat pot atinge viteza de 50 km./h, salturile orizontale pot ajunge la 7.5 m lungime, iar saritura in inaltime poate fi de 3m. In caz de primejdie spaima le produce o salivatie abundenta. Inmultirea cangurilor este redusa, speciile mari nasc rareori mai mult de un pui pe an.
   Cangurul rosu (Macropus rufus), unul dintre cei mai cunoscuti membrii din familia macropozilor, este un mamifer de dimensiuni mari, avand aprox. 1,5 m inaltime si o greutate de 80 de kg. Coada lui, lunga si subtire, poate avea pana la 1 m. lungime. Cangurul rosu face parte din randul mamiferelor nocturne, desi nu este un animal de dimensiuni mici. Atunci cand vremea este racoroasa devine activ si in timpul zilei. Blana de culoare rosie este specifica masculilor din estul Australiei (femelele sunt gri-albastrui), insa exista diferente de nuanta a blanii in functie de regiunea in care traiesc: in general ambele sexe au parul brun rosiatic.
   Cangurii rosii, si, in general, membrii familiei Macropodidae, traiesc in grupuri de la cateva zeci la cateva sute de indivizi, migrand pe timpul noptii in cautarea hranei. Indivizii comunica intre ei prin intermediul bocaniturilor, pe care le executa cu ajutorul cozii.
   Perioada de gestatie este de 5 saptamani, dupa care puiul cangur rosu iese din canalul de nastere. Mic cat o nuca, nedezvoltat si orb, acesta lupta sa patrunda prin puful de sub burta mamei, pentru a ajunge in abdomen, ca sa se catare pe el si sa se agate de unul dintre cele 4 mameloane. Timp de 1 luna, puiul sta lipit de mamelon, pana cand i se dezvolta suficient falcile. La 7 luni iese din marsupiu pentru a cerceta imprejurimile, dar hrana o constituie, in continuare, laptele matern. Dupa ce implineste 11 luni abia paraseste marsupiul mamei si incepe sa traiasca „pe cont propriu”.
Spre deosebire de celelalte mamifere femela cangur nu are placenta, fapt pentru care nasterea este prematura, puiul desavarsindu-si dezvoltarea in marsupiul mamei. 


sursa:ipedia.ro

2 comments:

  1. e buna, dar ar trebui sa fie mai buna.
    dar e bunicica

    ReplyDelete

Free Page Rank Tool